RSS Feed

documentarul drogadict

vezi toate articolele de
12 Apr 2010 la 09:49 4 comentarii 432 vizualizari.

Cât de real ori exact mai poate fi refăcut un organism distrus de drog și alcool? Pot fi reambalate și recusute rămășițele dintr-un om? O superclinică de dezintoxicare poate reconstrui până la normalitate un organism deteriorat? Sau ne aflăm la granița vulnerabilă a utopiei? O mie de fărâme, romanul autobiografic al lui James Frey (traducere de Carmen Săndulescu, București, Editura Humanitas, 2007), oferă o lecție de anatomie amplă și infinitezimală în acest sens. Fraze scurte ca într-un scenariu de film, stil cinematografic uneori zgârcit, alteori generos, ritm alert, participativ, dialoguri fără liniuță de dialog, topite într-un jurnal frust despre adicție și dezintoxicare.

James, personajul (autobiografic sau autoficțional) este un bărbat de douăzeci și trei de ani, drogadict din adolescență și ajuns la limita intoxicării de unde nu mai poate surveni decât ori moartea, ori asceza. Ceea ce transcrie și relatează el este un documentar autoanalitic, romanul lui Frey fiind eminamente verbofil: verbele fac totul, impregnează textul cu imediatețe, realitatea fiind filtrată fie prin încețoșarea specifică adicției, fie prin cruzimea sevrajului și a dezintoxicării. Iată autoportretul personajului la debutul agresiv al tratamentului său: “Sunt un Alcoolic și sunt un Drogat și sunt un Infractor. Îmi lipsesc patru dinți din față. Am o gaură în obraz care a fost cusută cu patruzeci și una de împunsături. Am nasul spart și ochii vineți, umflați. Am Escortă pentru că sunt Pacient la un Centru de Tratament Antidrog. Port o geacă împrumutată pentru că nu am una a mea. Am două mingi de tennis vechi și galbene pentru că nu am voie să iau calmante sau anestezice. Sunt un Alcoolic. Sunt un Drogat. Sunt un Infractor.”

Romanul este la limita unui bizar acceptabil: sunt notate toate senzațiile oribile, halucinațiile, spasmele, frisoanele, greața, pofta, dimensiunea excremențială. Leitmotivul cărții este trupul în fâșii, demolat și hidos. Toate ingredientele psihice sunt adiacente: pustiu, hău, abis, devastare. Întrucât psihicul devine și el un corp fizic, somatizarea fiind continuă și contrapunctică. Notarea minuțioasă, detaliată, a dialecticii intoxicare-dezintoxicare (și dezbaterea implicită) provoacă un voyeurism al cititorului. Autorul scanează prin ochiul lui James un întreg panopticum al umanității din sanatoriu: oameni-rebut, avortoni, deșeuri, fetuși uscați și stafidiți de înălțimea maturilor. Lumea omenească este în ruină. Puțini supraviețuiesc și ies la lumină ca învingători.

O mie de fărâme este nu doar un roman despre exces, dar și un roman scris într-un stil excesiv: tehnica este pe măsura temei (adicția), geometrizată printr-o avalanșă de cercuri concentrice în mijlocul cărora se află un om singur care încearcă să ajungă la suprafață și să redevină stabil. Este un roman despre durere și despre abuzul de durere, o carte axată pe raportul distrugere-autodistrugere, transcrisă ca un jurnal brutal de detenție: corpul este închis (sau pulverizat) în corp, mintea este închisă în minte, dominată de ură, furie, neputință. Dar nu și de cinism: problema personajului autobiografic sau autoficțional este aceea că nu este indiferent, ci simte vorace, este disperat. Pentru el, prelegerile din sanatoriu despre Dumnezeu, anihilare, speranță, nimicire, căință sunt cuvinte în trombă retorică. O mie de fărâme este și un roman despre spaimă: spaima de capacitățile infinite ale trupului și minții în goana lor spre moarte. Există o formă de turbare în procesul de dezintoxicare; sevrajul este o formă de turbare, fragilitatea nervoasă din procesul chimic dezintoxicant este tot o turbare: meritul romanului este că înfățișează palpabil această turbare hiperbolizată. Nucleul psihic al cărții lui James Frey este acela că oamenii nu mai sunt ei: acest nemaifiind și această nemaiființă este angoasantă până la demență. Cei care nu mai sunt ei nu mai știu cine sunt și, neștiind, au ajuns dincolo de orice fel de limită a făpturii lor, în vidul ontic pur. Este pur pentru că nu conține nimic și nimeni nu îl poate defini sau umple cu ceva.

Păcatul nu este teologizat în O mie de fărâme, ci aplicat rapace și epidermic, cu o constanță care riscă să fie sufocantă. Dar orice adicție aduce cu sine o gâtuire a supapelor de libertate. Așa și acest roman ostentativ care face din ostentație chiar pista sa de lansare și demonstrație. Cartea se încheie cu recuperarea lui James dintre morții vii și revenirea sa la suprafață și realitate: omenește, acest sfârșit de roman este benefic, dar esteticește este deloc ingenios!

Citatul meu de final este simplu: “O secundă vreau să plâng, o secundă vreau să omor pe cineva, o secundă vreau să mor.” Dixit.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


4 comments
  • 1

    “Nucleul psihic al cărții lui James Frey este acela că oamenii nu mai sunt ei: acest nemaifiind și această nemaiființă este angoasantă până la demență.”

    băi ce chestie ! tot aşa cred şi eu!

  • 2

    tocmai mă pregăteam să pregătesc un mieluţ şi nu ştiam cum să-l porţionez. un pic de anatomie nu strică, doamne fereşte să păstrez ce nu trebuie. singura problemă cu mieii ăştia ai mei e că toţi sînt neprihăniţi. o să le dau cu biberonul să bea nişte votcă. cu fumatul nu ştiu ce să fac, dar găsesc eu o soluţie, poate cînd aprind focul pun nişte coceni mai umezi, mă descurc eu…

  • 3

    l-a stricat anturaju’, săracu băiat. da’ are şi el datul lui. spre deosebire de james, eu nu le-am avut cu astea cu drogurile, în schimb sînt mai bătută-n cap şi nu mă pricep să scriu despre mine. nu prea am fost la şcoală, n-am avut posibilităţi.

  • 4

    De citit in oglinda cu primul paragraf din “Insemnari din subteran”: I am a sick man…. I am a spiteful man. I am an unattractive man. I believe my liver is diseased. However, I know nothing at all about my disease, and do not know for certain what ails me. I don’t consult a doctor for it, and never have, though I have a respect for medicine and doctors. Besides, I am extremely superstitious, sufficiently so to respect medicine, anyway (I am well-educated enough not to be superstitious, but I am superstitious). No, I refuse to consult a doctor from spite. That you probably will not understand. Well, I understand it, though. Of course, I can’t explain who it is precisely that I am mortifying in this case by my spite: I am perfectly well aware that I cannot “pay out” the doctors by not consulting them; I know better than anyone that by all this I am only injuring myself and no one else. But still, if I don’t consult a doctor it is from spite. My liver is bad, well–let it get worse!

    alt oana zamfirache
    2010-04-12 14:47:07 | Raporteaza

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. Căsătorită cu scriitorul Corin Braga. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Din 1991 este redactor la revista de cultură Steaua. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză. A publicat șapte cărți de poezie (dintre care amintim Oceanul Schizoidian, Veneția cu vene violete, Kore-Persefona, Coma), cinci cărți de proză (dintre care amintim Tricephalos, Nebulon, Nașterea dorințelor lichide) și șase cărți de eseu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!