RSS Feed

Viața și opera lui Gourstave Flaubear

vezi toate articolele de
22 May 2010 la 19:04 14 comentarii 1028 vizualizari.

Gourstave Flaubear, așa este rebotezat ludic Gustave Flaubert, omul-urs, de către fanul său Julian Barnes, care îi dedică un roman neobișnuit: Papagalul lui Flaubert.  O carte marcată de oralitate: însă doresc să fie limpede, Barnes nu este un flecar, ci un inegalabil causeur îndrăgostit pe viață și pe moarte de scriitorul francez. Ca aproape roman biografic, Papagalul lui Flaubert materializează questa unui autor întru un alt autor aproape divinizat (iată cum apare Flaubert portretizat într-o fișă șarmantă de dicționar, à la Barnes: “Tatăl realismului. Călăul Romantismului. Podul de pontoane care-l leagă pe Balzac de Joyce. Precursorul lui Proust”). Apoi mai este vorba, în același timp, despre un roman care apelează la strategii de tip trompe l’oeil, luând în vizor ce a făcut și ce n-a făcut și ce ar fi putut face Flaubert în și cu viața/scrisul lui.

Premisa acestei cărți unice este următoarea: cum poate fi abordat trecutul în așa fel încât să fie prezentificat necanonizant? Julian Barnes dă pilda purcelușului mânjit cu untură, care aleargă speriat și ridicol pe ringul cu dansatori.  Barnes caută, inițial, asemenea unui turist obedient, urmele vechi și noi ale subiectului său predilect, muzee, străduțe, reclame – dar paradoxul este pus pe tapet de la început: Flaubert a interzis viitorului să scotocească în viața sa particulară. Cititorul se poate întreba, pe bună dreptate atunci: și, totuși, cine și ce este papagalul lui Flaubert, are vreun rost acest titlu sau este doar un truc, o păcăleală? Loulou, papagalul împăiat, cu care Barnes însuși comite un eye contact, este o punte bizară spre scriitorul francez, este un medium confecționat: într-una din povestirile celebre ale lui Flaubert, Loulou, hiperbolizat mistic de o femeie naivă, este perceput a fi Duhul Sfânt. De unde concluzia lui Barnes: “papagalul este un exemplu perfect, bine controlat, al grotescului flaubertian”. Dar tot de aici și neliniștea interogativă a lui Barnes: “Este scriitorul mult mai mult decât un papagal rafinat?” Și ce se petrece atunci când o pasăre se preschimbă într-o vietate transcendentă? Există, de fapt, doi papagali ai lui Flaubert: în finalul cărții vom afla că amândoi sunt falși, împrumutați de la Muzeul de Istorie Naturală. Deducția este relativ simplă: papagalul devine leitmotiv liric, întrucât îl metaforizează pe Flaubert prin lentilele lui Barnes. Papagalul-fetiș ar putea explica (într-un fel inacceptabil pentru critica de specialitate, dar într-un fel perfect acceptabil de critica de nespecialitate și de susținătorii romanului postmodern), scrisul lui Flaubert.

Papagalul lui Flaubert este o carte-palimpsest și un cocteil amețitor: acest aproape roman este scris (precizează chiar autorul) după tehnica plasei alcătuite din găuri legate cu sfoară între ele.  Avem de-a face mai întâi cu două cronologii diferit nuanțate ale vieții scriitorului francez, precum și cu o a treia cronologie spumoasă, alcătuită doar din citate esențiale din Flaubert, în funcție de anii crescători în care respectivele rânduri au fost emise. Viața lui Flaubert este revelată prin scrisori necunoscute sau poate fi pricepută prin bestiarul preferat al autorului: urs, boa, stridie, arici, șopârlă, catâr, rinocer, cămilă etc. Un capitol amuzant este despre ochii Emmei Bovary: culoarea lor este contestată de o faimoasă eseistă monografă, Flaubert fiind criticat pentru că a variat auctorial în privința ochilor eroinei sale consacrate! În scotoceala despre scriitorul francez intră și poveștile de viață ale lui Barnes însuși ori ale cunoscuților săi, ca și cum Flaubert ar fi un marsupiu sau un pântec încăpător nu doar pentru fetușii literari legitimi și oficiali, ci și pentru o puzderie de bastarzi interesanți (tot literari, desigur!). Papagalul lui Flaubert discută, la un moment dat, chiar arta romanului, luând ca studiu de caz stilul autorului Doamnei Bovary și clasificând tipurile de final ale unui roman. În continuare, Barnes se joacă, propunând un decalog (ludic) de interdicție a unor subiecte de roman. Care ar fi acestea: regresiunea omului la sălbăticie; incestul; tema abatoarelor; spațializarea romanului la Oxford sau Cambridge; America de Sud; scene de zoofilie; scene erotice la duș; războaiele din Imperiul Britanic; romane cu personaje fără nume exact, doar cu inițială; metaromane; romane despre Dumnezeu!

Trei femei sunt portretizate în relația lor cu Flaubert (și despre fiecare s-ar putea scrie câte un roman pitoresc): guvernanta englezoaică Juliet Herbert, apoi nepoata Caroline (care l-a repudiat pe unchiul ei la maturitate, din motive financiare) și mai ales Louise Colet, iubita neoficială a scriitorului francez. Ca spadasin al lui Flaubert, britanicul face distincția între iubirea pentru o femeie și iubirea pentru un scriitor: o femeie o iubești oricum (erorile și abuzurile ei te ușurează), un scriitor nu îl iubești oricum, ci apărându-l întotdeauna, de aici sentința “e posibil ca dragostea pentru un scriitor să fie forma cea mai pură, cea mai constantă, de iubire”.

Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


14 comments

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. Căsătorită cu scriitorul Corin Braga. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Din 1991 este redactor la revista de cultură Steaua. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză. A publicat șapte cărți de poezie (dintre care amintim Oceanul Schizoidian, Veneția cu vene violete, Kore-Persefona, Coma), cinci cărți de proză (dintre care amintim Tricephalos, Nebulon, Nașterea dorințelor lichide) și șase cărți de eseu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!