RSS Feed

Să nu ne lăsăm păcăliți de Julian Barnes

vezi toate articolele de
22 Jul 2010 la 11:21 36 comentarii 1095 vizualizari.

Citatul din Julian Barnes este lung, așa că nu mă mai întind la alte vorbe de deschidere. Iată-l.

Doi membri ai unei perechi se iubesc, însă nu sunt fericiți. Ce concluzie tragem? Că unul dintre cei doi nu-l iubește cu adevărat pe celălalt? Că se iubesc până la un punct, dar nu suficient? Mi-aș permite să contest atât pe cu adevărat, cât și pe suficient. Am iubit de două ori în viață (ceea ce mi se pare destul de mult) – o dată fericit, altă dată nefericit. Dragostea nefericită a fost aceea care m-a învățat multe lucruri despre ce anume înseamnă iubirea – deși asta nu s-a întâmplat pe loc, ci mult după aceea. Date și detalii – arhivați-le cum știți mai bine. Însă am fost îndrăgostit și am iubit o bună bucată de vreme, ani în șir. La început am încercat o fericire aproape impertinentă, o bucurie nedomolită, colorată de accente solipsiste. Și totuși, în cea mai mare parte a timpului eram simultan nedumeritor, agasant și nefericit. Oare n-o iubeam suficient? Știam că o iubeam – altfel nu se explica faptul că am renunțat pe jumătate la perspectivele pe care le aveam de dragul ei. Nu mă iubea ea suficient? Am trăit ani de zile unul lângă altul, agitându-ne și încercând să aflăm ce nu era în regulă cu ecuația pe care o inventaserăm împreună. Reciprocitatea în dragoste nu era unul și același lucru cu fericirea. Încăpățânați din fire, am susținut amândoi contrariul.

Ce este mai important: să fii fericit și necunoscător sau să fii nefericit și inițiat în gnoza dragostei (ca să zic așa)? De ce fericirea nu aduce neapărat și cunoaștere, aprofundare, adâncime? De ce doar nefericirea produce astfel de lucruri? Mr. Barnes cântărește lucrurile într-o balanță înclinată inadecvat și pervertitor. De la Dostoievski am învățat aproape toți (cred), de când eram adolescenți, că dragostea nu înseamnă neapărat fericire (chiar dacă poate fi și fericire), așa încât nimic nou sub soare. Prin urmare, de ce se va fi mirând J. B. că dragostea e însoțită de nefericire chiar și atunci când ești iubit? Ceva nu este în regulă cu mirarea domnului Barnes, așa cum ceva nu este în regulă cu ecuația ofertată mai sus între doi iubiți. La finalul citatului se află axioma centrală: reciprocitatea în dragoste nu aduce fericirea, întrucât fericirea ar putea funcționa doar prin nedragoste. Oare? Nu cred în exclusivisme. Nu cred în a fi numai pe dos. Dacă reciprocitatea în dragoste nu este fericire, atunci ce este? Plăcere, obișnuință, comoditate, reacție pavloviană, plictis? Admit că ar putea fi vorba despre prietenie. Dar atunci ar fi vorba despre cea mai puternică prietenie relativ înțeleaptă (fiindcă înțelepciunea este relativă întotdeauna și nu există niciodată sută la sută).

Să nu ne lăsăm păcăliți de Julian Barnes și citatul său oarecum desuet: remarcile autorului sunt cele ale unui farmacist care nu mai știe rețeta exactă pentru boala care l-a preocupat destulă vreme din viața sa. Nici măcar nu e sigur dacă a uitat acea rețetă din pricina senectuții sau ea s-a șters din memoria sa, ca un obiect casnic de care nu mai ai nevoie. Poate că nu a cunoscut acea rețetă cu exactitate niciodată. Drept care singurul lucru care i-a rămas este uimirea. La urma urmei și uimirea poate avea efect cathartic. Aristot o și pomenește printre rânduri, chiar dacă exegeții au acordat dintotdeauna întâietate și prestanță absolute milei și spaimei. Cu mila și spaima nu avem ce face în chestiunea dragostei (ba da, firește că avem). În schimb, cu uimirea, din plin. Și uite așa sunt cât se poate de ambiguă acum și sufăr de sindromul echivocului: pe de o parte îl tachinez pe Mr. Barnes și îl trag de urechiușele lui omenești și scriitoricești de drac, pe de altă parte îi dau foarte-foarte puțină dreptate și zâmbesc (rânjesc ca știm noi cine din Cheshire) dimpreună cu el. Uh!

Text publicat şi pe Mesmeea Cuttita’s Blog

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
 


Etichete: ,


36 comments
  • 1

    Comentez la acest articol în speranţa că vor intra şi alţi cititori să comenteze la rândul lor. Poate că astfel ne vom găsi câţiva care să dialogăm.

    Pentru că aceasta este esenţa mediului interactiv, dialogul, nu !?

    Din partea autoarei, slabe speranţe. Ne-a obişnuit să publice şi să nu lase nici măcar un comentariu.

    Probabil că nici nu mai intră să vadă dacă a comentat cineva !

    Chiar, doamna Cesereanu, de ce scrieţi pe acest blog !? Aveţi o normă de îndeplinit sau ce !?

    Pe blog scrii atunci când te interesează părerea imediată a cititorilor. Altfel scoţi o carte, scrii în reviste sau în oracol.

    Mă rog, să vedem ce-o fi de data asta !

    De la Dostoievski am învățat aproape toți (cred), de când eram adolescenți, că dragostea nu înseamnă neapărat fericire (chiar dacă poate fi și fericire)

    Ce ne făceam noi aproape toți dacă nu se năştea Dostoievski !? De la cine mai învăţam noi despre dragoste şi fericire !?

    Cred că eram nevoiţi, noi cei mai amărâţi şi ne-duşi pe la citiri înalte, să învăţăm din propria experienţă, să judecăm cu minţile noastre şi să tragem singuri diferite concluzii despre viaţă.

    Dar, asta era doar o ipoteză. Dostoievski s-a născut, a scris şi el şi mulţi, mulţi alţii iar nouă nu ne rămâne decât să asimilăm ce au scris ei. Foarte comod.

    Nasolia e că uite, poate dăm peste unul ca Julian Barnes. Care are profunzimea analizei cam cât dansatoarele pe manele de la Taraf sau cum se numeşte postul acela.

    Sau peste doamna Cesereanu pentru care definiţiile unor termeni ca fericire, dragoste par a fi cunoscute şi acceptate ca atare de toată lumea. Altfel nu cred că le-ar folosi fără a ne pune în temă cu accepţiunea acestor termeni măcar relativ la articolul de faţă.

    Pentru că dacă nu ne punem de acord cu ce înseamnă fericirea de exemplu, cum putem să-i analizăm cauzele şi consecinţele !?

    Dar nu contează asta. Articolul să apară, să ne facem norma şi să fim fericiţi !

    Am zis fericiţi !? Adică cum !?

  • 2

    Eheee, noi ne iubim foarte mult, dar…

    - m-ai iubit de la început? sigur, sigur? - o să mă iubeşti şi peste 10 ani? - de ce nu duci niciodată gunoiul? - ai educat copiii prost… - părinţii tăi nu mă iubesc. şi nici ai mei pe tine. - preferi să citeşti… - şi tu să te uiţi la televizor… - eu vreau să dorm mult, tot te mai supără asta?

    dar ne iubim, nu?

    - n-am înţeles niciodată – tu crezi în Dumnezeu sau nu? - şi lucrurile alea pe care le laşi împrăştiate peste tot… de 15 ani te rog…

    bine că ne iubim, în schimb.

    - şi atunci de ce preferăm să fim singuri? - din prea multă iubire.

  • 3

    bai cosa nostra esti un rau necesar.O citesc pe dna cesereanu ,lucru simplu,deoarece a scris f putin aici.Pe julian Barnes nu l-am citit iar despre dragoste nu am invatat de la Dostoievski.Daca ma gandesc bine ,nu am invatat de la nimeni din carti,dragostea a venit intr-o zi sau intr-o noapte ,habarnam, deoarece a venit incet-incet si azi dupa enshpe zile si nopti inca rezista.Asa ca, dna Cesereanu, eu sigur nu ma las pacalit de Barnes.

  • 4

    sper deosebire de voi, eu n-am iubit niciodata pe nimeni dar am citit cateva carti de julian barnes. pot sa-mi dau si eu cu parerea sau e irelevant(a)? ;D

  • 5

    Dau un comentariu numai dupa ce vad ca raspunde la vreunul ! Ca la mine (sic) e pe baza de reciprocitate…

  • 6

    “Baietii destepti” de la PDL, pe taxapenonvaloar../

  • 7

    Clara,

    De unde ştii că n-ai iubit pe nimeni niciodată !?

    Uite a venit nepoata mea de la grădiniţă şi mi-a spus că s-a iubit cu un copil, coleg.

    Mie mi s-a încreţit pielea pe şira spinării crezând că cine ştie ce şi de la cine a mai învăţat !

    Când am întrebat-o mi-a zis că au împărţit împreună la copii nişte ciocolăţele pe care mama ăluia le adusese la grădiniţă. Asta însemna pentru ea că se iubiseră.

    Deci, eşti sigură că n-ai iubit niciodată pe nimeni !?

  • 8

    pai cu exemplul asta chiar ca ai spus tot. practic rezulta ca iubirea are pentru fiecare alta definitie si eu dupa definitia mea n-am iubit pe nimeni :P

    asa, ciocolatele sau tigari am mai impartit si eu cu copiii ;D

  • 9

    Exact asta spuneam în primul comentariu.

    Nu te apuci să faci analize pretenţioase şi figuri fără să defineşti noţiunile. Măcar în accepţiunea ta.

    Dacă ne spui că la tine cartof înseamnă lucrul ăla cu care se loveşte mingea de baseball, totul e clar şi înţelegem ce vrei să spui.

    Altfel vorbeşti degeaba !

  • 10

    Dar, ia stai că abia acum mă prind. Băi Clara tu n-ai iubit pe nimeni, niciodată !?

    Spune pe drepte, unde vrei să baţi cu chestia asta, sau unde vrei să ajungi ?

    Pentru că nu te crede nimeni !

  • 11

    Intrebarea este fundamentala: Ce este mai important sa fii fericit şi necunoscator sau sa fii nefericit, dar sa ajungi sa intelegi cite ceva ? Formidabila, esentiala intrebare !!! Bravo Ruxandra ! Raspunsul este simplu: cam rar omul fericit se intreaba, il intreaba pe Dumnezeu de ce este fericit ? Parca nu are rost sa intrebi asa ceva. Nu are sens. Fericitului ii ajunge ca este fericit si basta ! Dar, Dumnezeu da uneori ocazia unor indivizi sa fie nefericiti. Ocazie ? Da. caci este respectivul are prilejul fie sa se supere, sa condamne in stinga si in dreapta, fie i se deschide mintea (si inima) intrebindu-se de ce are o iubire nereusita ? Si nu ramine aici, dar incepe sa inteleaga ce a vrut Pronia sa inteleaga din aceasta poveste, aparent trista. Pentru PUTINI este mai important sa fie – citeodata – si nefericiti, pentru a creste, macar nitel, spiritual. Iar partea spirituala din om (desi inca in minoritate in fiinta umana) este de mii si milioane de ori mai importanta deci partea fizica !!!

  • 12

    adica n-am avut niciodata sentimente mai puternice decat… un fel de afectiune.

  • 13

    Clara, afecţiunea o ai pentru căţei şi pisici.

    Când simţi puternic dorinţa de a ţi-o trage cu cineva aia nu mai e afecţiune.

    Iar dacă ăla ţi-o trage bine de câteva ori, începi să-l iubeşti.

    [ce-i Andreea, cu ce nu eşti de acord ?]

  • 14

    foarte de acord, cosa nostra, aşa începi să iubeşti.

    dar hop-ţop, gata cu iubirea, după ce vezi că doar asta ştie să facă simpaticul domn.

    … şi da, ştiu, pentru tine e suficient ca femeia să presteze cu elan. şi să facă şi cozonaci, eventual.

    … şi am şi o grămadă de treabă…

  • 15

    Nu, eu vreau doar cozonaci. De restul mă ocup personal. Sau de mine personal, nu ştiu bine cum se zice.

    Şi vezi că trebuia să zici eventuan nu eventual. Nu vezi că nu rimează !?

  • 16

    daaa… au! ia uite ce prostii am scris!

    sa presteze cu… elan… schwartzenberg?!?

    (vorbeam despre mihaela??)

    deci, cel mai bine e:

    “să presteze cu elal,

    cozonaci, chiar eventual”

    vezi, te-am înţeles…

  • 17

    eu as vrea sa cred ca dragostea e mai mult de atat. ce perspectiva dezolanta asupra vietii…. adica dc asa e viata, cred ca prefer sa mi-o petrec in continuare citind

  • 18

    Clara,

    Mai mult decât ce !? Decât sexul !?

    Lasă-l dracu de citit ! Experimentează sexul repetat şi hotărât. Asta pentru a avea termen de comparaţie.

    Apoi dacă crezi că nu a fost bine poţi să rămâi în continuare la cărţi. Dar, repet, nu înainte de a compara !

  • 19

    Şi oricum, una n-o exclude pe cealaltă !

  • 20

    Clara, virginitatea dezorientarii tale este indiciul fecioriei tale efective (acolo, jos, stii tu). Nu dispera, vine si iubirea si toate se vor rezolva. Asta daca nu esti prea urata, prea grasa, atunci trebuie, de obicei, sa te inarmezi cu ceva mai multa rabdare.

    Citeste, e foarte frumos, dar, asa, cand iti vine sa visezi printre randuri, pune-ti mintea la contributie si cauta sa vezi cu ce baiat ti-ai putea-o trage. Stiu ca suna cam din topor , dar pentru o fata e sanatate curata. La minte si la trup.

    In rest, nu-ti fie teama, nici noi, astia dezvirginati demult, nu pricepem o iota nici din iubire, nici din fericire. Doar ne dam mari.

  • 21

    in regula, baieti, s-a notat :D :) )

  • 22

    Şi iată cum, datorită mie, s-au strâns aici 520 de vizualizări.

    Mai mult decât la toate celelalte articole ale doamnei Cesereanu la un loc.

  • 23

    clara,

    cîţi ani ai?

    (întreb pentru că şi eu am gîndit ca tine pînă la… 15 ani, să zicem.

  • 24

    @andreea: lasa, dom’le fata in pace. Ce, te dai mare ca ai crescut? O sa creasca si ea, nu-i nici o graba.

  • 25

    toranaga,

    nu “mă dau mare” deloc.

    pur şi simplu sînt curioasă. şi nici nu sînt sigură cum e mai bine: să fii tînăr şi să nu ştii mai nimic sau să fii… matur şi să ştii că situaţia e cam proastă.

  • 26

    @cosa nostra: da ba esti bun. ar trebui sa te plateasca si pe tine ( daca nu esti deja).

  • 27

    Bă, tu crezi că Vântu s-a umplut de bani plătind ceva în viaţa asta !?

    Ăştia nu-şi plătesc nici hârtia igienică. Şi pe aia o şmecheresc de pe la cineva.

  • 28

    am 26 de ani. si cateodata intru in stari mai … visatoare si ma intristeaza faptul ca oamenii nu reusesc sa aiba decat sentimentele pe care le au, dupa parerea mea superficiale si prea repede trecatoare

    eu cred ca oricum nu stim nimic. doar ca unii nu stiu ca nu stiu, si altii stiu ca nu stiu. dar destul cu vorbele de duh. sau nu, inca una: dusmanii adevarului nu sunt minciunile, sunt certitudinile. asa ca mai usor cu siguranta asta de sine si cu orice fel de.. sigurante in general//… in afara de cazul in care esti.. personajul principal din toti oamenii sunt muritori, care profitand de tehnologie si-a schimbat sexul ca sa mai diversifice… las-o mai moale, nu stii chiar atat de multe. ocazional, esti amuzanta, dar in cea mai mare parte a timpului esti prea aroganta pentru ce banalitati debitezi

    ce nu am inteles din comentariul tau ar fi asta: dc tie ti se pare ca tu stii ca situatia e “cam proasta”, ai ales sa faci o distinctie intre cei care stiu (unde banuiesc ca te-ai plasat pe tine) si cei care nu (unde banuiesc ca… intram eu) nelamurirea mea este: cum ai ajuns la concluzia ca .. eu nu stiu ca ’situatia’ e proasta? nu intreb ce situatie, mai ales ca mie totul pe lumea asta mi se pare prost. dar mai sus eu spuneam ca nu am iubit niciodata, etc. ti se pare ca rezulta de aici ca in mintea mea “situatia” / viata e roz?

  • 29

    am 26 de ani. si cateodata intru in stari mai … visatoare si ma intristeaza faptul ca oamenii nu reusesc sa aiba decat sentimentele pe care le au, dupa parerea mea superficiale si prea repede trecatoare

    eu cred ca oricum nu stim nimic. doar ca unii nu stiu ca nu stiu, si altii stiu ca nu stiu. dar destul cu vorbele de duh. sau nu, inca una: dusmanii adevarului nu sunt minciunile, sunt certitudinile. asa ca mai usor cu siguranta asta de sine si cu orice fel de.. sigurante in general//… in afara de cazul in care esti.. personajul principal din toti oamenii sunt muritori, care profitand de tehnologie si-a schimbat sexul ca sa mai diversifice… las-o mai moale, nu stii chiar atat de multe. ocazional, esti amuzanta, dar in cea mai mare parte a timpului esti prea aroganta pentru ce banalitati debitezi

    ce nu am inteles este: daca tie ti se pare ca tu stii ca situatia e “cam proas.t.a”, ai ales sa faci o distinctie intre cei care stiu (unde banuiesc ca te-ai plasat pe tine) si cei care nu (unde banuiesc ca… intram eu) nelamurirea mea este: cum ai ajuns la concluzia ca .. eu nu stiu ca ’situatia’ e p.r.o.a.sta? nu intreb ce situatie, mai ales ca mie nimic pe lumea asta mi se pare in regula. dar mai sus eu spuneam ca nu am iubit niciodata, etc. ti se pare ca rezulta de aici ca in mintea mea “situatia” / viata e roz?

  • 30

    Clara,

    Cu cine vorbeşti, că nu se prea înţelege ?

  • 31

    cu mine vorbeşte, cosa nostra, şi vorbeşte urît…

  • 32

    Bun, dar de unde !? Mă rog, … gagici !

  • 33

    Andreea şi Clara,

    Hai vedeţi aici [cadou din partea mea] şi împăcaţi-vă:

    youtube.com/wat../

  • 34

    Are un pic de dreptate jb sa zica ca fericirea are ceva in comun cu necunoasterea: e si ea o stare voioasa de ignoranta (a celuilalt, a sinelui, a fortei nemiloase de transformare pe care poseda (trecerea) timpul(ui)). E ca si necunoasterea naturii umane, care doar ea ne poate face foarte optimisti in legatura cu cei din jurul nostru si cu noi insine; e ca si cu necunoasterea care este credinta religioasa, care doar ea ne poate face sa speram de la realitate ceva mai mult decat normal e serios; e ca si cu necunoasterea bogatiei, care doar ea ne poate da sentimentul asta raspandit si fals ce pretinde ca doar banii ne pot transforma in alti oameni, si inca unii mai fericiti. Si cu toate astea fericirea, o forma de fericire, poate supravietzui si dupa ce intrii-n randul celor cu experienta si cunoastere in materie (desi, cine si mai ales pe ce criterii stabileste care om are o astfel de experienta?). Doar ca ea e, mi se pare, mult mai putin savuroasa decat fericirea naivului. Altii pot avea, fireste, o alta perceptie in aceasta privinta.

    Cosa nostra mi se pare prea critic c-un text totusi benign, dar si el pune in discutie anumite puncte importante (cum ar fi de ex. acela ca termenii prea vagi trebuie sa fie bine definiti inainte de a purcede la o analiza care-i foloseste); putem intelege ca pana la urma ambiguitatea e si ea un procededeu literar, sau macar unul al “literatzilor”, intru starnirea unor false dileme sau dispute, dar unii, mi se pare evident, pur si simplu nu pot functiona decat ca-n laborator: metodic, maniac de metodic…

  • 35

    Teammates opponents recognition yi performance: has the power to gain a foothold adidas nmd xr1 adidasnmdxr1.us../

  • 36

    [of] buffon save point + 2 god save Jones Juventus 1-0 wave 10 people all over the world stephen curry shoes stephencurrysho../

Comentează

Pentru a aparea comentariul dvs direct pe site, trebuie sa va inregistrati, sau sa va logati daca aveti deja un cont.
Comentariile anonime vor intra in moderare


Pont: poti sa adaugi la comentariu fotografia ta sau o imagine care te reprezinta.
Nu trebuie decat sa introduci o adresa de e-mail valida aici si sa urmezi cativa pasi simpli.
Un film explicativ e disponibil aici


ATENTIE: Comentariul dumneavoastra poate aparea cu intarziere din cauza sistemului de cache.

RSS Postari
Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. Căsătorită cu scriitorul Corin Braga. A urmat cursurile Facultăţii de litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Din 1991 este redactor la revista de cultură Steaua. Actualmente este conferenţiar la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia susţine ateliere de scriere creatoare în poezie şi proză. A publicat șapte cărți de poezie (dintre care amintim Oceanul Schizoidian, Veneția cu vene violete, Kore-Persefona, Coma), cinci cărți de proză (dintre care amintim Tricephalos, Nebulon, Nașterea dorințelor lichide) și șase cărți de eseu.
» citeste biografia

Cele mai comentate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Cele mai vizualizate

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!

Nu exista posturi pentru interogarea facuta!


Ce fac prietenii tăi pe Pandoras

Ultimele comentarii

2012 2013 alegeri alex mazilu articol Artă bani barbati blog București campanie carte carti Chisinau cinema copii copil copilarie critica dragoste educatie familie Fashion femei femeie fericire film filme fotografie Franta frumusete imaginaţie inspirat instantanee interviu iubire Job lansare libertate literatura mare Mirela Retegan Moldova munca muzică oameni o fraza online o poza parinti parlament pasiune Paste Pdl plagiat politică post poveste poze psd publicitate razboi reclama revista români România sanatate scandal soare spectacol spot suflet timp top TV umor vara Very Happy Victor Ponta violenta

© 2010 - 2013 pandoras.ro, o marca F5 Realitatea-Catavencu. Toate drepturile rezervate.

Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
Comandati acum o campanie publicitara pe acest site!